KABUL (MEDIAFAX) – Zece ani de prezenţă militară internaţională şi câteva sute de miliarde de dolari nu au reuşit să elimine insurgenţa talibană din Afganistan, unde guvernul şi aliaţii săi occidentali devin tot mai puţin populari, comentează AFP.
Perspectivele de pace par tot mai îndepărtate pe măsură ce Statele Unite şi NATO încep retragerea progresivă a trupelor combatante – care se va încheia la sfârşitul anului 2014 -, iar rebelii îşi intensifică lupta de gherilă şi refuză să negocieze cu autorităţile.
La 7 octombrie 2001, la mai puţin de o lună după atentatele din 11 septembrie, Statele Unite, susţinute de Marea Britanie, au lansat ofensiva împotriva regimului talibanilor şi a reţelei al-Qaida, care găsise refugiu în Afganistan.
Înlăturarea rapidă a regimului fundamentalist a fost salutată euforic de populaţia eliberată de regimul brutal al talibanilor, practic izolat pe plan internaţional.
După zece ani, chiar dacă în Kabul au apărut clădiri moderne, mulţi afgani îi consideră pe cei 140.000 de militari din forţa NATO aflată sub comanda Statelor Unite drept armată de ocupaţie, care nu şi-a respectat promisiunile de a aduce pacea şi prosperitatea.
?Luna de miere? dintre preşedintele Hamid Karzai şi aliaţii săi occidentali s-a transformat, treptat, într-o coabitare crispată şi guvernată de neîncredere. Karzai denunţă cu regularitate raidurile NATO soldate cu victime în rândurile civililor, în timp ce occidentalii critică în mod constant corupţia şi incompetenţa guvernului de la Kabul.
Mulţi experţi consideră că forţele coaliţiei au dat dovadă de o încredere excesivă în primii ani după declanşarea campaniei din Afganistan. Talibanii au recâştigat teren după 2005, atrăgând guvernul şi pe aliaţii acestuia într-un nou conflict sângeros, după insurecţia din anii ?80 împotriva forţelor sovietice şi războiul civil încheiat prin preluarea puterii de către talibani în 1996.
În cei zece ani de la înlăturarea talibanilor de la putere au fost însă înregistrate şi progrese – în special în domeniul educaţiei, al accesului la asistenţă medicală şi dezvoltare comercială în oraşe. Însă guvernul nu controlează situaţia în afara capitalei, iar majoritatea teritoriului este guvernat de lideri militari, de multe ori aliaţi cu rebelii.
Poziţia autorităţilor este afectată şi de proasta gestionare a sutelor de miliarde de dolari acordate Afganistanului de statele occidentale, în parte pierdute din cauza corupţiei. ?După un deceniu de asistenţă masivă, comunitatea internaţională nu a reuşit să transforme Afganistanul într-o ţară stabilă din punct de vedere politic şi viabilă din punct de vedere economic?, afirma, în iunie, International Crisis Group.
Violenţele s-au intensificat începând din 2007, numărul victimelor în rândurile militarilor străini şi ale civililor crescând în fiecare an. Potrivit unui studiu realizat de universitatea americană Brown, războiul s-a soldat, în total, cu 33.877 de victime – civili, insurgenţi, militari afgani şi străini.
ONU estimează că numărul incidentelor violente legate de conflict a crescut cu 40 la sută în primele opt luni din 2011, în raport cu aceeaşi perioadă a anului 2010.
Opinia publică din ţările occidentale este, în majoritate, ostilă menţinerii militarilor în Afganistan, zonă de conflict sângeroasă şi costisitoare. Ca urmare, în iulie 2011, Statele Unite şi NATO au început o retragere treptată a unităţilor combatante, care ar urma să se încheie în 2014, dată la care forţele afgane ar trebui să poată asigura securitatea ţării.
NATO asigură instruire pentru mii de noi recruţi pentru armata şi poliţia afgane, însă forţele de securitate se confruntă cu un nivel ridicat de lipsă de motivaţie, cu corupţia şi dezertările, iar deseori membrii acestora sunt complici în atacurile comise de talibani.
Oficiali americani au vorbit despre posibilitatea menţinerii şi după 2014 a unor baze militare permanente în Afganistan, într-o zonă strategică aflată la graniţa cu Pakistanul şi Iranul.
Autorităţile de la Washington le-au cerut şi talibanilor să negocieze cu guvernul de la Kabul, însă aceştia nu au un interes imediat de a începe discuţii cu autorităţile.