Un general de excepţie, Ovidiu Uifăleanu trece în rezervă peste câteva zile. Modest, profesionist şi apropiat de militari, acest minunat general a reuşit să parcurgă toate etapele profesioniste. Fostul şef al Statului Major al Forţelor Terestre, generalul-maior (cu două stele), Uifăleanu Ovidiu Liviu, trece în rezervă la data de 30 iunie 2020, se arată pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale.
Generalul-maior Ovidiu Uifăleanu a îndeplinit, din august 2017 până în august 2019, funcţia de şef al SMFT. Experienţa anterioară include funcţiile de comandant al Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud-Est (HQ MND-SE) (2015-2017), comandant al Brigăzii 81 Mecanizată „General Grigore Bălan” (2014-2015), precum şi alte funcţii de nivel operativ şi tactic, se arată pe site-ul Ministerului Apărării.
General Ovidiu Uifăleanu
Generalul Uifăleanu este veteran al teatrelor de operaţii, cu misiuni executate în Bosnia- Herţegovina (2003) şi Afganistan (comandant al Batalionului 812 Manevră „Şoimii Carpaţilor” – 2007 şi locţiitor al şefului operaţiilor în Combined Team Zabul – 2012).
Este absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Auto „Mihai Viteazul”, arma tancuri (1990), al Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea Interarme, specializarea conducere interarme, trupe de uscat (2001) şi a absolvit Cursul postuniversitar de perfecţionare în domeniul securităţii naţionale „Securitate şi bună guvernare”, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” (2015). Printre studiile absolvite în afara ţării se numără Colegiul de război – trupe de uscat, Carliste Barracks, Pennsylvania, SUA (2010), Cursul privind legislaţia conflictelor armate, Centrul Pfp de instruire din Ankara, Turcia (2008) şi Cursul de politică şi concepte NATO, Şcoala NATO – Oberammergau, Germania (2005).
Ultima funcţie deţinută de generalul Ovidiu Uifăleanu a fost aceea de consilier militar al ministrului apărării naţionale, Nicolae-Ionel Ciucă.
Bună seara.
Am avut onoarea să particip împreună cu domnul general Uifăleanu, pe când era comandantul meu la Bistrița, la un concurs de selecție pentru cursuri în străinătate (eu pentru Cehia, dumnealui pentru Germania). Am mers împreună cu mașina până la București. Pe drum i-am mărturisit că am emoții și mi-a spus să stau liniștit pentru că voi lua (într-adevăr, ajuns acolo am constatat că suntem cinci candidați pe cinci locuri).
Ceea ce voiam să subliniez este că atunci când l-am întrebat dacă are emoții (la dumnealui erau 10 candidați pe un loc) mi-a răspuns simplu, fără urme de îngâmfare sau aroganță :
– „Nu, nu am emoții!
– Cum este posibil?…l-am întrebat foarte surprins…
– Simplu, pentru că mă cunosc foarte bine, știu ce pot și am încredere în mine!”
Genul acesta de om era domnul general și mai avea o calitate excepțională: întotdeauna își apăra subordonații în fața eșaloanelor superioare, chiar dacă uneori subordonații (scuzați expresia) mai călcau prin străchini.
Ținea la oameni din subordine și aceștia îl iubeau necondiționat și îl urmau până-n pânzele albe. Reușea în mod extraordinar, prin puterea exemplului personal, să te motiveze la maxim. Mulțumesc domnule general pentru ceea ce ați făcut pentru noi și pentru șoimii bistrițeni, în special.
A fost o onoare să vă am comandant!
Un OM deosebit și un profesionist desăvârșit. Tot respectul!
Am onoarea să vă salut!